Influenta alcoolului
Alcoolomania
Factorii fiziopatologici ai alcoolului
Efecte fiziologice ale alcoolului
Betia Acuta
Betia Patologica
Se considera ca ceea ce desemneaza in mod comun sub numele de alcoolism, este o alcoolomanie, expresie a unei personalitati anormale, de cele mai multe ori psihopatice.
Alcoolul devine periculos cand se consuma frecvent si in cantitati mari, provocand intoxicatia numita alcoolism. Aceasta situatie se manifesta prin starea de ebrietate (betie), cand alcoolul slabeste reflexele, memoria, atentia si gandirea bautorului. Din acesta cauza, conducatorii auto care au consumat alcool devin periculosi deoarece reflexele lor sunt mai incete, iar campul vizual redus. De aceea, persoanele implicate in accidente rutiere sunt supuse unui test obligatoriu de masurare a cantitatii de alcool din sange (alcoolemie), stiind ca in mod normal sangele contine 0.1 - 0.3g la mie alcool.
Alcoolicul este un ins dependent, depresiv si autodistructiv, impregnat de rea credinta si instabil. Numai in aceasta idee poate fi intelesa dependenta sa (“fizica” si psihologica), recaderile sale si medicul se poate orienta in efortul sau terapeutic. Astfel, alcoolicii nu sunt cei care consuma bauturi alcoolice, dupa cum nu sunt nici aceia care in conditiile unei ingestii ocazionale de alcool reactioneaza disproportionat, ci numai acia care prezinta o tendinta irezistibila si repetata pentru bauturile alcoolice.
Considerata ca "a IV-a problema de sanatate publica", dupa multele boli ale sistemului circulator, mentale si cancer, afectand indirect prin perturbarea relatiilor sociale si interpersonale un numar de persoane de 6-7 ori mai mare decat cel al bolnavilor, cu implicatii si consecinte personale si sociale incalculabile, alcoolomania se impune astazi studiului sub aspect tridimensional: medical, psihologic, sociologic.
Numeroase teorii care incearca sa explice etiologia alcoolismului se polarizeaza in jurul factorilor fiziopatologici sau psihosociologici.
Factorii fiziopatologici ai alcoolului
Rolul carentelor alimentare a fost subliniat, pornindu-se de la constatarea ca alcoolicul este in general un subnutrit. Ipoteza a fost corelata cu observatia experimentala ca o restrangere a aportului alimentar la sobolani, determina o crestere marcata a ingestiei de alcool. De asemenea, carenta in vitamina B1 constatata la alcoolici, a fost corelata cu observatia conform careia, deficitul in vitamina B1 la sobolani, determina la acestia o crestere a ingestiei de alcool.
In sprijinul teoriei sale, autorul aduce observatia prin care sobolanii privati de vitamina B1 prefera o solutie de alcool, apei. In consecinta, se recomanda satisfacerea din abundenta a necesitatilor alimentare, in special printr-un bogat aport glucidic, in vederea eliminarii tendintei de compensare prin alcool.
Efecte fiziologice ale alcoolului
Odata ingerat, alcoolul este repede absorbit in tubul digestiv si in aproximativ o ora si jumatate difuzeaza in sange. El poate fi absorbit de asemenea si prin mucoasa bucala sau prin inspiratia vaporilor de alcool, situatii in care ajunge mai repede in circulatie.
In general, viteza de absorbtie si cantitatea absorbita sunt in functie de:
- natura bauturii (ex: berea, continand unele substante alimentare este mai greu absorbita)
- concentratia bauturii (cand concentratia este prea mare are loc “secretia de mucus”, care incetineste absorbtia)
- bioxidul de carbon din unele bauturi (sampanie, vin spumos), ca si ingestia anterioara de apa, mareste absorbtia
- cantitatea si tipul alimentelor din stomac (glucidele scad absorbtia)
- particularitati constitutionale
Dupa 12 ore de la ingestie, in organism nu mai ramane decat aproximativ 30% din cantitatea de alcool, iar la 24 de ore este eliminat in totalitate
Din punct de vedere clinic, intoxicatia alcoolica acuta poate avea doua forme:
Betia Acuta
Forma "obisnuita" (betia acuta) care evolueaza de obicei cu 3 faze:
- Faza de excitatie psiho-motorie, in care subiectul este euforic (stare de veselie incontrolabila si fara motiv). In acelasi timp insa, el este iritabil, cu o nota de agresivitate si uneori depresiv. De mentionat ca perturbarea motorie (de miscare) este mai accentuata decat perturbarea psihica.
- Faza ebrioasa (de betie sau de ebrietate) se caracterizeza prin incoordonare motorie (mers impleticit), exaltare, dezinhibitie, incoerenta verbala.
- Faza de somn evolueaza cu diminuarea reflexelor senzoriale, mirosul de acetona al respiratiei, diminuarea controlului sfincterian (pierderea urinei si a materiei fecale) si somn pentru cateva ore
Betia patologica
Betia patologica se manifesta printr-o tulburare de constiinta dupa ingerarea unor cantitati relativ mici de alcool la anumiti subiecti care prezinta o sensibilitate particulara. Mai exact spus, betia patologica, spre deosebire de betia simpla sau cea profunda, confera iresponsabilitate pentru actele comise in momentul respectiv.
Este vorba de obicei de un subiect care nu abuzeaza de alcool si care in mod “accidental” consuma o cantitate mica de bautura (100 - 200g bauturi tari sau pana la 500ml vin), dupa care face o tulburare psihica, deosebita de betia banala. Se stie ca aceasta din urma modifica in primul rand comportamentul, determina un mers caracteristic dezechilibrat, reactii sentimentale, de plans, etc., betia simpla fiind usor recunoscuta de anturaj.
Caracteristic pentru betia patologica este ca pentru cei din jur comportamentul apare coordonat, deci subiectul pare ca nu este beat. In cadrul acestei aparente subiectul sufera o tulburare de constiinta calitativa profunda si in mod brusc incepe sa se comporte ca un automat periculos. Bolnavul devine agitat si e dominat de o stare afectiv-negativa, de frica si enxietate, in care procesele de cunostere sunt total tulburate : este profund dezorientat in situatie, are iluzii si halucinatii mai ales vizuale, intra in conflict cu cei din jur, fara sa fie provocat si fara a avea vreo legatura real - inteligibila cu anturajul, se crede amenintat si e violent.
